Argint fals de Dan Galbina



Te auzeam cum cresti copila
si te chema oglinda desfrînata
să fugi ca ochiul prin pupila
sau ca femeia dintr-o fata. Dar te tineam captiva-n ochiul meu
asa cum marea pe albastrul tine
cum tine trei pe Dumnezeu...
si parca nu stiam pe cine tocmai zidea la mine-n piept
cel mare cel viteaz cel drept.


Alte poezii de Dan Galbina





Poezii

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...