Trântorul de Mateiu Ion Caragiale



În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte
Urmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.
El antereu alb poartă, metanii şi işlic.
În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte. Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.
E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de mic
Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,
Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte. Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,
Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă;
Dar, el, ce os de domn e şi viţă de-mpărat, Ades, făr' să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,
Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,
În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.



Alte poezii de Mateiu Ion Caragiale



Poeti



Autori

Eugen Ionescu

dramaturg

Nichita Stanescu

poet

Vasile Voiculescu

poet,prozator,dramaturg

Mihail Sadoveanu

prozator,povestitor

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea lui tefan cel mare din Dumbrava ro ie , Caracterizarea lui Stefan cel mare din Dumbrava ro ie , masa , Cuvinte dupa schema vcvc , Tr s turi ale personajului principal din D rnicie M Sambateanulie , Caracterizarea lui jujuca , Sens opus al cuvantului modest , Sufixe cu oi , Caracterizarea lui dacia din titanic vals , Cuvinte cvcv , Temeiurile integr rii Mircea Eliade rezumat , Cuvinte nrudite cu tanar , Familia de cuvinte cartof , caracterizarea lui pampon , Sens opus al cuvantului modesta , relatii , foneticA ,