Apostroful si accentul cuvintelor
APOSTROFUL (')
Apostroful este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârşitul unui cuvânt:
'neaţa!; sal'tare!; deodat'apare; 'trăiţi!
ACCENTUL (`)
Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt.
în limba română, accentul nu are loc fix. El se marchează prin semnul (`) pus deasupra vocalei din silaba accentuată:
ac-tór; re-gí-zor; al-bí-nă; pre-ve-dé-re; cá-me-ră; lá-po-vi-ţă
În cuvintele plurisilabice, silaba accentuată este pronunţată mai intens şi este singura din cuvânt. Celelalte silabe sunt neaccentuate.
Accentul joacă un rol important în versificaţie, unde stabileşte ritmul, care înseamnă succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers, dând muzicalitate poeziei.
Nu se accentuează:
articolele prepoziţiile
verbele auxiliare conjuncţiile
Rolul accentului:
1. diferenţiază, din punct de vedere al sensului. cuvintele:
véselă / vesélă; compánie / companíe; mása / (a) masá; dúduie / dudúie; tortúri / tórturi; cópii / copií;
2. diferenţiază două forme gramaticale:
adúnă - vb. la prezent
aduná - vb. la perfectul simplu
• Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor în -ea trebuie accentuate pe sufix: prevedere.
• In funcţie de uzul literar actual, normele DOOM2 recomandă o singură accentuare la cuvinte iprecum: adică, aripă, avarie, caracter, călugăriţă,
doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros,regizor, sever, şervet, unic.
• La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere, cu unele deosebiri faţă de DOOM1: acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, gingaş/gingaş,hatman/hatman, intim/intim, jilav/jilav, penurie/penurie, profesor/profesor, trafic/trafic.
• Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie) în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greşeli, ci variante livreşti, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (caracter, fenomen), ori accentuări mai vechi (călugărită, doctoriţă) şi/sau regionale (bolnav, duşman).
• Se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca:
- indicativul şi conjunctivul prezent persoana I şi la II-a plural şi imperativ persoana a II-a plural -accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul tăceţi), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul bateţi);
- formele verbului a fi: suntem, sunteţi.
• Accentul rămâne în cea mai mare parte stabil în cursul flexiunii la marea majoritate a numelor, pe când în flexiunea verbală, accentul este mobil, căzând pe temă sau pe desinenţă, chiar la acelaşi mod şi timp: perfect simplu persoana I singular - adusei, I plural: aduserăm.
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Nunta Zamfirei - George Cosbuc
E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...
-
Interior - Iulian Boldea
vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...
-
nesfârşită-i surparea - Dorin Popa
mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...
Poeti
Cautari pe site
Cuvinte inrudite cu termenul cuvant , A se naste sens figurat , Sensul opus al cuvantului daruind , Cuvinte nrudite cu floare , familia de cuvinte pentru arta , Moara cu nororc , cuvintele au forma diferita , Sens opus al cuvantului blana , Poala sens figurat , Familia de cuvantul carte , Omonime gramatic , Omonime gramaticale , Omonimele gramaticale , Familia de cuvinte a cuvantului carte , rudit pentru nv tor , Cuvinte nrudite cu roman , Cuvinte cu sufixul iu ,