Apostroful si accentul cuvintelor



APOSTROFUL (')
    Apostroful este  semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la  începutul, de la mijlocul sau de la sfârşitul unui cuvânt:
    'neaţa!; sal'tare!;  deodat'apare; 'trăiţi!
   

ACCENTUL (`)

Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a  unei silabe dintr-un cuvânt.
  în  limba română, accentul nu are loc fix. El se   marchează prin semnul (`) pus  deasupra vocalei din silaba accentuată:
  ac-tór; re-gí-zor; al-bí-nă;  pre-ve-dé-re; cá-me-ră; lá-po-vi-ţă

În cuvintele plurisilabice, silaba  accentuată este pronunţată mai intens şi este singura din cuvânt. Celelalte silabe sunt neaccentuate.
  Accentul joacă un rol important în versificaţie, unde stabileşte ritmul, care înseamnă succesiunea regulată a  silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers, dând muzicalitate  poeziei.
  Nu se accentuează:
  articolele                   prepoziţiile
  verbele auxiliare        conjuncţiile

Rolul accentului:
  1.   diferenţiază, din  punct de vedere al sensului. cuvintele:
  véselă / vesélă; compánie /  companíe; mása / (a) masá; dúduie / dudúie; tortúri / tórturi; cópii / copií;
 

2. diferenţiază două  forme gramaticale:
  adúnă - vb. la prezent
  aduná -  vb. la perfectul simplu
 

•  Substantivele provenite din infinitive lungi  ale verbelor în -ea trebuie accentuate pe sufix: prevedere.
 

•  In funcţie de uzul literar actual, normele   DOOM2 recomandă o  singură accentuare la cuvinte   iprecum:  adică,  aripă,  avarie,    caracter,  călugăriţă,
  doctoriţă, duminică, fenomen,  ianuarie, lozincă, miros,regizor, sever, şervet, unic.
 

•  La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit  variante accentuale literare libere, cu unele deosebiri faţă de DOOM1: acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, gingaş/gingaş,hatman/hatman, intim/intim, jilav/jilav, penurie/penurie, profesor/profesor,  trafic/trafic.
 

•  Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie) în timp ce  altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greşeli, ci variante  livreşti, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de  specializare semantică sau de domeniu (caracter, fenomen), ori  accentuări mai vechi (călugărită, doctoriţă) şi/sau regionale (bolnav,  duşman).
 

•  Se recomandă o singură accentuare la forme  verbale ca:
  - indicativul şi conjunctivul prezent persoana  I şi la II-a plural şi  imperativ persoana a II-a plural -accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a  (tipul tăceţi), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul bateţi);
 

- formele verbului a fi: suntem, sunteţi.

• Accentul rămâne în cea mai mare parte stabil în   cursul flexiunii la  marea majoritate a numelor, pe când în flexiunea verbală, accentul  este mobil, căzând pe temă sau pe desinenţă, chiar la acelaşi mod şi  timp: perfect simplu persoana I singular - adusei, I plural: aduserăm.




Taguri: gramatica , cls-V-a , gimnaziu , clasa a-V-a

Titluri asemanatoare


Poezii

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Prietenul - Jan Lulu Stern

    Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale Uniti fiind în toate, cu umar linga umar. Tin minte, intr-o noapte ploua...