Harap - Alb de Ion Creanga: Umorul si Oralitatea



UMORUL
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de realizare a umorului:
-     exprimarea mucalită: „sa trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri
-     ironia: „Doar unu-i Împăratul Roş, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită şi milostivirea lui cea neauzită";
-     porecle şi apelative caricaturale: Buzilă, mangosiţi, farfasiţi;
-     diminutive cu valoare augumentativa: buzişoare, băuturică;
-     caracterizari pitoreşti (portretul lui Gerila, Ochila etc.);
-     scene cornice: cearta dintre Gerila şi ceilalţi, în casuta de arama;
-     expresii: „Dă-i cu cinstea, să peară ruşinea"

Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se realizează prin:
-     expresii onomatopeice [„şi odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap!"), verbe imitative şi interjecţii („Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo după luna, zise Ochila...");
-     expresii narative tipice (şi atunci, şi apoi, în sfârşit, dupd aceea); şi narativ;
-     exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a nara¬torului): propoziţii interogative (“Că altă, ce pot să zic?”) şi exclamative (“Mă  rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult!”), dativul etic („şi odată mi ţi-l înşfăcă cu dinţii de cap");
-     inserarea de fraze ritmate (portretul lui Ochila), versuri populare („De-ar şti omul ce-ar păţii/ Dinainte s-ar păzi!”) sau versuri construite dupa model popular („Lumea de pe lume s-a strâns de privea,/ Soarele şi luna din cer le râdea");.
-     exprimarea locuţionala: locuţiuni şi proverbe/ expresii idiomatice („Până l-am dat la brazdă, mi-am stupit sufletul cu dânsul. Numai eu îi vin de hac. Vorba ceea: «Frica păzeşte bostănăria»").

"



Titluri asemanatoare