Nuvela Fantastica - definitii si caracteristici ale nuvelei fantastice



CATEGORIA ESTETICĂ - FANTASTICUL

Definiţii ale fantasticului:

1.  P.C. Castex (Le conte fantastique en France de Nodier ă Maupassant):
o intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii reale.
2.  Roger Caillois (În inima fantasticului): fantasticul este o încălcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insuportabilă de lumea reală. Cele trei momente ale oricărei scrieri fantastice sunt: ruperea, ordinea şi revenirea la ordine.
3. Tzvetan Todorov (Introducere în literatura fantastică): „Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, fără diavoli şi silfide şi fără vampiri, are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluţii posibile: ori este vorba de o înşelăciune a simţurilor, de un produs al imaginaţiei, şi atunci legile lumii rămân ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrantă din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi necunoscute.
Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini; de îndată ce optăm pentru un răspuns sau pentru celălalt, părăsim fantasticul pătrunzând într-un gen învecinat, fie straniul, fie miraculosul."
4.  Louis Vax (L'art et litterature fantastique): povestirea fantastică ne prezintă nişte oameni asemeni nouă, locuitori ai. lumii reale în care ne aflăm şi noi, azvârliţi dintr-o dată în inima inexplicabilului.

Caracteristici ale prozei fantastice:
Literatura fantastică este un tip modern de literatură narativă, caracterizat prin mister, suspans, incertitudine. Deşi fantasticul în sens larg este prezent nu numai în artă, ci şi în multe alte manifestări ale spiritualităţii omeneşti din cele mai vechi timpuri, literatura fantastică este recunoscută ca o specie literară aparte abia din secolul al XlX-lea.

Proza fantastică se caracterizează prin apariţia subită a unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii. Această intruziune a unei „alte realităţi" enigmatice în lumea obişnuită stârneşte neliniştea sau spaima personajelor, care se străduiesc să înţeleagă ce se întâmplă de fapt, să găsească o justificare a evenimentelor insolite în care sunt angrenate. De regulă nici o explicaţie nu se dovedeşte până la urmă pe deplin satisfăcătoare. Prin echivocul şi prin incertitudinea pe care le întreţine, fantasticul modern are caracter deschis, problematizant, spre deosebire de basm, naraţiune fabuloasă tradiţională, care înfăţişează lumi închise.

Printre cele mai importante trăsături ale unei naraţiuni fantastice sunt:
1.  existenţa celor două planuri: real-ireal; în planul lumii familiare pătrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale;
2.  dispariţia limitelor de timp şi de spaţiu la apariţia elementului misterios/ ireal;
3.  compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică;
4.  finalul ambiguu;
5.  ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie a eveni¬mentului (o lege naturală sau una supranaturală);
6.  prin relatarea întâmplărilor la persoana I de către cel care le-a trăit sau de către un martor, scrierea capătă mai multă credibilitate şi facilitează identificarea cititorului cu întâmplările şi cu neliniştea personajului;
7.  pentru a face ca inexplicabilul să devină acceptabil, naratorul scrierii fantastice propune sau sugerează diverse explicaţii pentru evenimentele relatate, explicaţii ce se dovedesc în general incomplete şi nesatisfăcătoare.
 



Titluri asemanatoare