Virgula (punctuatia)
4. VIRGULA (,) delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie, stabilind şi raporturile sintactice dintre ele. Virgula marchează grafic pauzele scurte din vorbire, precum şi intonaţia şi ritmul vorbirii.
a) In propoziţie, se pune virgulă:
■ între părţi de propoziţie de acelaşi fel, atuncicând nu sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
* subiectul multiplu, urmat sau nu de determinări:
Caietele îngrijite, cărţile curate, creioanele bine ascuţite caracterizează un elev conştiincios. ;,
* numele predicativ multiplu, urmat sau nu de determinări:
Mihaela este înaltă, suplă, graţioasă în mişcări.
*atribute de acelaşi fel:
Şi-a cumpărat o maşină roşie, luxoasă, elegantă. - '
*complemente de acelaşi fel:
Sunt pasionat de dans, muzică, excursii.
■între substantiv şi apoziţia explicativă, iar dacă după ea mai urmează şi altă parte de propoziţie, apoziţia se intercalează între virgule:
L-am văzut pe Mihai, fratele tău.
Minai, fratele tău, a plecat la film.
■ după o construcţie gerunzială sau participială, care este aşezată la începutul frazei:
Văzând acestea, m-am supărat.
Ajuns acolo, am vorbit cu directorul.
■ complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se marchează prin virgule, dacă subiectul se află în faţa predicatului:
Povestea, în situaţia de faţă, pare reală.
George, nemaiputându-se stăpâni, se repezi la ea.
■ în cazul schimbării de topică se intercalează între virgule un complement circumstanţial:
Acesta e autorul pe care l-aţi citit, la insistenţele mele, acum câţiva ani?
■ se intercalează între virgule cuvinte sau construcţii incidente:
Şi iată cum, mulţumită eforturilor voastre, aţi reuşit să învingeţi.
■ după adverbele de afirmaţie sau negaţie:
Desigur, s-a înşelat. Nu, nu m-am înşelat.
■ după un substantiv în cazul vocativ:
Grigore, vino repede.
■ după interjecţii:
Ei, ce veste îmi aduci?
■ conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate în interiorul propoziţiei se pun între virgule:
Luni, aşadar, ne pregătim de plecare.
Vom pleca, prin urmare, toţi în aceeaşi zi.
Atenţie!
NU se pune niciodată virgulă:
* între părţi de propoziţie de acelaşi fel atunci când sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
Elevii şi profesorii se înţeleg bine.
Luni sau marţi vom pleca? ...
* între subiect şi predicat:
Elena învaţă,
*complementele directe şi indirecte aşezate după predicat:
El a cumpărat o carte interesantă.
Am dat florile mamei mele.
*conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii:
Am câştigat premiul fără însă niciun sprijin.
A plecat deci fără niciun anunţ prealabil.
A venit totuşi destul de repede.
b) în frază:
■ In situaţia raportului de coordonare între propoziţiile frazei.
• propoziţiile juxtapuse se despart prin virgulă: A venit, /aplecat /şi nici n-am observat./
• se pune virgulă între coordonate de orice fel: Vreau/ să citesc, /să ascult muzică, /să mă relaxez. - completive directe;
• între coordonate adversative: S-a întors acasă, dar nu l-am auzit.
• între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când, fie, ori, sau:
Ba vine, / ba pleacă.
Când nu vede, / când nu aude.
Fie vrea,/ fie nu vrea, /tot va da examen.
Ori ştie, / ori habar n-are despre ce e vorba?
Sau se duce la film, /sau stă acasă.
• se pune virgulă totdeauna înainte de o coordonată conclusivă:
învaţă superficial, / aşa că nu va lua examenul./
• se pune virgulă înainte de conjuncţia şi atunci când este narativă:
Şi-au mers, şi-au mers, şi-au mers, până au ajuns la o pădure de aramă.
Atenţie!
NU se despart niciodată prin virgulă:
*coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau:
George învaţă / şi scrie poezii.
A chiulit /sau este într-adevăr bolnav?
■ In situaţia raportului de subordonare în frază:
• propoziţia atributivă explicativă se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l determină:
Locuia în altă cameră, /unde se aflau ogrămadă de cărţi.
• propoziţiile completive directe şi indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt aşezate înaintea regentei:
Ce ştiu,/ nu vreau să ţin secret./
Cui e obişnuit cu cititul,/ nu i se pare greu acest roman./
• propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod şi de scop se despart prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei:
Unde mi-ai spus, /acolo mă duc./ - CL
Când m-am întors, /caietul dispăruse./ - CT
Fără să se tulbure câtuşi de puţin, / George şi-a văzut de drum./ -CM
Ca să ajungem la timp, /mergem cu maşina./ - CS
• propoziţia cauzală totdeauna se desparte prin virgulă de regenta ei:
Fiindcă era ultima zi de şcoală, /am plecat mai devreme./
Am plecat mai devreme,/fiindcă era ultima zi de şcoală. /
• subordonata concesivă se desparte totdeauna prin virgulă de regentă:
Cu toate că era întuneric, /nu i-a fost frică./
Nu i-a fost frică, / deşi era întuneric.I
• propoziţiile de orice fel, intercalate în propoziţia regentă, se despart prin virgule:
În frunte mergeau, ca să conducă grupul, ghidul şi salvamontiştii.
Atenţie!
NU se despart niciodată prin virgulă:
• propoziţiile subiective şi predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor faţă de regentă:
Ar râde /cine i-ar afla intenţiile.
Ce simţea /era /că va face un gest necugetat.
• atributiva neizolată nu se desparte niciodată de cuvântul pe care-l determină:
El seamănă cu sora lui / care este brunetă. Am cumpărat cartea / pe care o căutam de atâta timp.
• propoziţiile, completive de agent nu se despart prin virgulă de regenta lor:
Aceste măsuri au fost luate / de cine este interesat pentru siguranţa statului.
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Epitalam - Zorica Latcu
Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii. Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii. Tortele ard luminos...
-
Orion - Geo Bogza
Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...
-
Ea va veni - Alexandru Andries
Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...
Poeti
Cautari pe site
Familia de cuvinte a cuvantului canta , Dialog despre primavara , Cuvinte , antonime , Limba noastra e o comoara , cealalta ancuta povestire in rama , Hanul Ancu ei conflictul principal , pasarile tineretii noastre momentele subiectului , mircea sany , Caracterizarea lui tefan cel mare din Dumbrava ro ie , Caracterizarea lui Stefan cel mare din Dumbrava ro ie , masa , Cuvinte dupa schema vcvc , Tr s turi ale personajului principal din D rnicie M Sambateanulie , Caracterizarea lui jujuca , Sens opus al cuvantului modest , Sufixe cu oi ,