Nu ai crezut
că poţi învinge doar atunci
când renunţând la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta. Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă... Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut... În ţara fără de oglinzi,
"care îţi va mai fi chipul?",
te vei întreba atunci
încă o dată şi vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine... Ce vei avea de pierdut,
când căutarea va fi
singura realitate posibilă? Care este drumul,
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă?... Unde să ajungă,
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este câştigătorul? Ce competiţie este mai de temut
decât aceea în care tu
eşti singurul concurent îndârjit? Dar cum mai poţi lupta
când adversarul poartă,
drept amuletă,
doar chipul tău? "Alungă toate speranţele", ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere,
pentru cel care a ajuns?...

Alte poezii de Elena Liliana Popescu