Eclipsă de George Toparceanu



Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate... El niciodată n-a trecut bariera
Singurătăţii lui nevinovate, -
Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera. Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
"Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?"


Alte poezii de George Toparceanu





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...