Dati-i si mesei de bucătărie o sansă de Mircea Dinescu



In plin naufragiu cu portelenul de Sevres în brate
bolborosind în vechea limba-a incasilor
(ca toti naufragiatii am devenit penibil de cult)
cu pitroiul de Sevres în brate
va strig si va strig
dati-i si mesei de bucatarie o sansa
lasati-o să se marite cu mine
sau macar tejghelei bacanului,
scindurii ofticoase de gard...
O Doamne cum ai rinduit tu fructele tale
departe de buzele indragostitilor de pe mari


Alte poezii de Mircea Dinescu





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...