CLXXIII de Vasile Voiculescu



Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr' de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn... şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii...
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte...
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.



Alte poezii de Vasile Voiculescu



Poeti



Autori

Mihail Sadoveanu

prozator,povestitor

Costache Negruzzi

prozator,nuvelist,pasoptist

Mircea Eliade

prozator,eseit,filozof,nuvelist

Nichita Stanescu

poet

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Rezumat autogol carte recreatia mare , Familia lexicala a cuvantului gheata , accentul ,