Poate de Vasile Voiculescu



Încordează-ţi, frate, arcul nebuniei,
Să trosnească-n zbanturi capetele strunii:
Poate ca săgeata dată vijeliei
Va lovi, departe, ţinta-nţelepciunii! Poartă fără teamă, dreapta, lancea urii,
Înfingând-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate ca din rana ucigaşei furii
Va ţâşni odată sângele urii!


Alte poezii de Vasile Voiculescu





Poezii

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...