Eram la pământ,
Eram la podea:
Într-o astfel de clipă
A apărut ea.
Ea mi-a zâmbit,
Şi eu i-am zâmbit;
I-am dat sufletul meu,
Ea l-a mototolit,
L-a aruncat pe jos...
Te-ntreb: aşa ceva, cui i-a fost de folos? L-am luat de jos,
Am vrut să-l repar.
Meşterul mi-a zis:
"Te zbaţi în zadar!
Uită-te la mine,
Am păr alb în mustăţi:
Sufletul tău e făcut bucăţi,
Mai bine lasă-l jos!
Te-ntreb: aşa bucăţi cui i-ar fi de folos? L-am rugat frumos:
"Nu mă lăsa aşa,
E imposibil
Să nu fie ceva!"
El a zis: "Există,
Da' e foarte dureros,
Şi nici măcar nu ştiu dacă-i de vreun folos,
Mai bine stai aşa,
Şi-n loc de suflet îţi pun
O bucată de tinichea!"

Alte poezii de Alexandru Andries