Duminică dimineaţă, spre prânz de Alexandru Andries



Toţi prietenii mei au plecat,
Singur în oraş m-au lăsat,
Dimineaţa mă trezesc când vreau! Îmi iau o carte şi-ncep să citesc,
Nu mă mişc din pat, stau şi lenevesc,
Îmi fac ceaiul pe la prânz şi-l beau... Dacă vii la mine, doamna mea,
Sună lung la uşă, nu te-aştepta
Să-ţi răspund imediat - sunt în pijama! Fără grijă poţi să fumezi,
Orice-ai face nu mă deranjezi,
Fumul palid suie spre tavan...
Pot să stau şi-un an cu ochii în tavan,
Pot să stau şi-un an! Motanul s-a ascuns şi stă sub pat,
Cu ce se-ocupă acolo, nu l-am întrebat!
Are-o fire curioasă, e foarte capricios,
Când se supără-mi întoarce toată casa pe dos, zău...


Alte poezii de Alexandru Andries





Poezii

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...