Orbite de Ion Barbu



Colo, dimineaţa mea,
Viu altar îţi miruia: Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii, Ageri, şerpii ce purtai,
Şerpii roşii, scurşi din rai, Şi, cules, albastrul benţii
De pe jerbele Juvenţii. Lăncile de iarbă mici
Le păzea căţeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe ţară.
Munţi, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori
În fântâni, în şerpi, în nori.


Alte poezii de Ion Barbu





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...