Orbite de Ion Barbu



Colo, dimineaţa mea,
Viu altar îţi miruia: Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii, Ageri, şerpii ce purtai,
Şerpii roşii, scurşi din rai, Şi, cules, albastrul benţii
De pe jerbele Juvenţii. Lăncile de iarbă mici
Le păzea căţeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe ţară.
Munţi, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori
În fântâni, în şerpi, în nori.


Alte poezii de Ion Barbu





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...