Doua puncte (punctuatia)
6. DOUĂ PUNCTE (:) anunţă vorbirea directă sau o enumerare, o explicaţie, o concluzie şi marchează totodată o pauză, în general mai mică decât cea indicată de punct. Ele se pun atât la sfârşitul unei fraze sau propoziţii, cât şi în interiorul acestora.
* Două puncte se pun:
a) înaintea unei vorbiri directe:
Atunci Mihaela a spus:
- Aş vrea să mergem la film.
b) după verbul care anunţă reproducerea unor zgomote sau sunete:
Deodată se auzi: cioc! cioc!
c) înaintea citării unui text:
Pe marginea unui manuscris, Eminescu a notat: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar. "
d) înaintea unei enumerări, în descrieri sau naraţiuni:
Au venit de sărbători pe la noi toţi deodată: unchi, mătuşi, fraţi, surori, nepoţi.
e) înaintea unei explicaţii sau a unei dezvoltări cu privire la un obiect sau la un fenomen:
Ca să plece la munte, de un singur lucru trebuia să se convingă: dacă va ninge, dacă va ploua sau dacă va sufla vântul.
f) înaintea unei propoziţii care exprimă o concluzie sau o consecinţă:
Uşa casei era deschisă: intră pe ea.
g) în construcţiile în care verbul nu este exprimat şi ţin locul acestuia:
Inima ta: un înger.
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Orion - Geo Bogza
Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...
-
Cât de maret e Dumnezeu! - Costache Ioanid
Cat de maret e Dumnezeu! Vad marea cu talazuri grele, ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele, tot...
-
Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu
Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chi...
