Doua puncte (punctuatia)
6. DOUĂ PUNCTE (:) anunţă vorbirea directă sau o enumerare, o explicaţie, o concluzie şi marchează totodată o pauză, în general mai mică decât cea indicată de punct. Ele se pun atât la sfârşitul unei fraze sau propoziţii, cât şi în interiorul acestora.
* Două puncte se pun:
a) înaintea unei vorbiri directe:
Atunci Mihaela a spus:
- Aş vrea să mergem la film.
b) după verbul care anunţă reproducerea unor zgomote sau sunete:
Deodată se auzi: cioc! cioc!
c) înaintea citării unui text:
Pe marginea unui manuscris, Eminescu a notat: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar. "
d) înaintea unei enumerări, în descrieri sau naraţiuni:
Au venit de sărbători pe la noi toţi deodată: unchi, mătuşi, fraţi, surori, nepoţi.
e) înaintea unei explicaţii sau a unei dezvoltări cu privire la un obiect sau la un fenomen:
Ca să plece la munte, de un singur lucru trebuia să se convingă: dacă va ninge, dacă va ploua sau dacă va sufla vântul.
f) înaintea unei propoziţii care exprimă o concluzie sau o consecinţă:
Uşa casei era deschisă: intră pe ea.
g) în construcţiile în care verbul nu este exprimat şi ţin locul acestuia:
Inima ta: un înger.
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Cătelusul schiop - Elena Farago
Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...
-
Cântec - George Toparceanu
Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...
-
Ea va veni - Alexandru Andries
Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...