A doua scrisoare - Logos de Maria Eugenia Olaru



Bogată mult eram în sărăcie,
Căci nestatornică de-i slava lumii
şi norocirea schimbătoare,
deasupra-I Inima cea mare
ce pentru noi, din îndurare,
vândut S-a dat, şi lumii prins,
şi judecat, şi răstignit,
de marea-I Dragoste cuprins,
ne-a înălţat prin firea Sa
durerea şi-umilinţa să putem ierta.
De-i adîncită-n sinea ei durerea,
Lumina de-i pe chip răsfrântă,
Va fi doar taină lacrima ascunsă
şi mângâierea jertfei din Iubire sfântă.
Căci din surâs iertarea de-nfloreşte
E mult mai blândă-n sinea ei Iubirea,
în linişte şi alinare tandră stă zidirea,
şi-i mângâiere tainică-n adânc rostirea.





Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Intr-o gradina - Ienachita Vacarescu

    Într-o grădină, Lâng-o tulpină, Zării o floare, ca o lumină. S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică Că vine ...