A treizeci şi una scrisoare de Maria Eugenia Olaru



"Orice epocă poate fi numită un ,
o tranziţie intre trecut şi viitor"1

Eram şi prinţ, şi cerşetor eram.
Vorbeam cu peştii mărilor despre lupta in van
Ce desparte pe prinţ de cioban.
Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadă
Venea Iubirea pe toţi să ne vadă!
Cu fiecare strigăt de lumină
Ce pe frunte-mi încet adăsta
Ştiam că universul naşte şi se cuibăreşte in inima mea.
Ştiam că Cerul mi se dăruieşte,
Pâmăntul blănd la sân mă legăna.
Purtam Cuvântul ca pe-o Cruce
Şi stea pe frunte Binecuvântarea Sa.
De in mi-e mantia cerească
şi diademă roua din câmpii,
mi-e spin iubirea pâmântească
Şi-mi curg prin sânge adevăruri mii.
Mi-e gol piciorul, nisipiu pământul
Şi cântec de Rouă pe buze Cuvântul.


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

  • Argint fals - Dan Galbina

    Te auzeam cum cresti copila si te chema oglinda desfrînata să fugi ca ochiul prin pupila sau ca femeia dintr-o fata. ...

  • După melci - Ion Barbu

    Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, ...