Scrisoare de dor către casă de Maria Eugenia Olaru



Umblă luna pe străzi.
Surâsul alb muşcă din trecut
ca o garoafă albă întunerecul nopţii.
Amintirile toate dor.
Aparentă liniştea dincolo de ziduri
şi doar în zborul Luminii uitarea
ca o flacără tăcerii.
Rădăcini ale dăinuirii,
dureros rodul luminii
printre genunile pereţilor
lumeşte pictaţi...
Suspendaţi în plase colorate
fluturii dansează incertitudini.
Dumnezeul marii singurătăţi
umblă mângâind prin cetate
şi susură, cântă izvorul
Iubirii revărsate în toate!


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

  • Argint fals - Dan Galbina

    Te auzeam cum cresti copila si te chema oglinda desfrînata să fugi ca ochiul prin pupila sau ca femeia dintr-o fata. ...

  • După melci - Ion Barbu

    Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, ...