Doina, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă! De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică! De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară! Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare! Doina, doinitâ!
De-aş avea o puşculiţâ
Şi trei glonp în punguliţâ
Ş-o sorioară de bărdiţă! De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu! De-aş avea vro şapte fraţi,
Toţi ca mine de bărbaţi
Şi pe zmei încălecaţi! Face-m-aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare! Doina, doiniţă!
Şi i-aş zice: "Mândruliţă,
Mă jur p-astâ cruciuliţâ
Să te ţin ca un bădiţă!" Şi i-aş zice: "Voinicele,
Să te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vâlcele!" Şi le-aş zice: "Şapte fraţi,
Faceţi cruce şi juraţi
Vii în veci să nu vă daţi!" Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moşie
De păgâni şi de robie!

Alte poezii de Vasile Alecsandri