În pădurea de la Strungă
Sunt de cei cu puşca lungă
Care dau chiorâş la pungă! Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună! Fă-te-n laturi, măi creştine,
Dacă vrei să mergi cu bine,
Să rămâi cu viaţă-n tine! În potica fără soare
Ei te-aşteaptâ la strâmtoare
Să te prade, să te-omoarel... În dumbrava cea vecină,
Unde buhna greu suspină,
Vezi cea zare de lumină? Opt voinici cu spete late
Şi cu mâneci suflecate,
Stau cu puştile-ncărcate. Trei sărutâ crucea sfântă,
Trei se luptâ greu la trâ.ntă,
Unul drege, unul cântă: "Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din păcate,
Să-ţi arunc doi glonţi în spate. Oliolio, mâ.ndră fetică!
De-ai veni cole-n potică
Să te fac mai frumuşică. Că mi-i puşca hultuită.
Şi mi-i ghioaga pintuită,
Şi mi-i inima-ncolţită. Oliolio, măi Taie-Babă! Căci nu şuieri mai degrabă,
Să sărim, voinici, la treabă! Puşculiţa-mi rugineşte,
Tinta-n ghioagă se toceşte,
Murgul sare, nechezeşte!... În pădurea de la Strungă
Ce slujeşte puşca lungă
Fără luptă, fără pungă?"

Alte poezii de Vasile Alecsandri