Dorinta de Daniel Branzai



Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba. Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri. Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere. Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta. In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.


Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...