Fratie falsa de Daniel Branzai



Noi amindoi: "frati", dar ciudata-i fratia
ce viata ne-o poarta in chip felurit;
Eu merg pe-o carare, tu-ti pierzi vrednicia,
Mergind pe alaturi, cu-un drum ratacit. Ti-e patima Templu si-ti toarna venin,
Mi-e Templu locasul in care ma-nchin.
Ti-e viata o noapte, cu spaime si furi,
Mi-e inima plina de zori so Scripturi.
Tu taina n-o "fringi", chinuindu-ti trairea,
Eu cerul intreb si-adevar mi-e iubirea. Tu nu vrei raspunsuri, te-nveti cu putin,
"Acum si aici" ti-e menirea.
Eu spus-am de mult: "M-ai gasit, Sol divin,
Sint gata sa-mi dai nemurirea". Fratia-i un nume, un dar de-mprumut,
Cind alta ne este trairea;
De n-avem in vine ceresc continut,
Trai-vom curind despartirea.
1980, Pascani



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...