Fratie falsa de Daniel Branzai



Noi amindoi: "frati", dar ciudata-i fratia
ce viata ne-o poarta in chip felurit;
Eu merg pe-o carare, tu-ti pierzi vrednicia,
Mergind pe alaturi, cu-un drum ratacit. Ti-e patima Templu si-ti toarna venin,
Mi-e Templu locasul in care ma-nchin.
Ti-e viata o noapte, cu spaime si furi,
Mi-e inima plina de zori so Scripturi.
Tu taina n-o "fringi", chinuindu-ti trairea,
Eu cerul intreb si-adevar mi-e iubirea. Tu nu vrei raspunsuri, te-nveti cu putin,
"Acum si aici" ti-e menirea.
Eu spus-am de mult: "M-ai gasit, Sol divin,
Sint gata sa-mi dai nemurirea". Fratia-i un nume, un dar de-mprumut,
Cind alta ne este trairea;
De n-avem in vine ceresc continut,
Trai-vom curind despartirea.
1980, Pascani



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...