Fratie falsa de Daniel Branzai



Noi amindoi: "frati", dar ciudata-i fratia
ce viata ne-o poarta in chip felurit;
Eu merg pe-o carare, tu-ti pierzi vrednicia,
Mergind pe alaturi, cu-un drum ratacit. Ti-e patima Templu si-ti toarna venin,
Mi-e Templu locasul in care ma-nchin.
Ti-e viata o noapte, cu spaime si furi,
Mi-e inima plina de zori so Scripturi.
Tu taina n-o "fringi", chinuindu-ti trairea,
Eu cerul intreb si-adevar mi-e iubirea. Tu nu vrei raspunsuri, te-nveti cu putin,
"Acum si aici" ti-e menirea.
Eu spus-am de mult: "M-ai gasit, Sol divin,
Sint gata sa-mi dai nemurirea". Fratia-i un nume, un dar de-mprumut,
Cind alta ne este trairea;
De n-avem in vine ceresc continut,
Trai-vom curind despartirea.
1980, Pascani



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...