Tanguire de Daniel Branzai



Ma-nfior ades in vremuri
Ce timpu-n loc vor sa-l opreasca,
Rascruci de gind, popas stingher
Lumina-n mine fa sa creasca. In ceas tacut, sol nevazut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i "mut"
Si-mbraca-ma ca-n alte timpuri. Da-mi din inalt puteri ceresti,
da-mi haina sfint-a proorociei,
Fa sa cunosc ce-i nestiut,
Mesaj sa-i fiu vremelniciei. Mi-e inima un foc nestins
Cind graiu-n mine nu-i "aprins".
1980, La pregatirea unei predici



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...