Tanguire de Daniel Branzai



Ma-nfior ades in vremuri
Ce timpu-n loc vor sa-l opreasca,
Rascruci de gind, popas stingher
Lumina-n mine fa sa creasca. In ceas tacut, sol nevazut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i "mut"
Si-mbraca-ma ca-n alte timpuri. Da-mi din inalt puteri ceresti,
da-mi haina sfint-a proorociei,
Fa sa cunosc ce-i nestiut,
Mesaj sa-i fiu vremelniciei. Mi-e inima un foc nestins
Cind graiu-n mine nu-i "aprins".
1980, La pregatirea unei predici



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...