Nadejde de Daniel Branzai



Gidesc ades in cumpana-nserarii
La ziua care moare inc-o dat^
Si ma intreb: "E oare-a innoptarii
Izbinda? Cerul n-are leac?" "Atunci cind ura biruit-a firea
Si cind prapadul noaptea si-a intins,
Nu-i intrupare-n stare omenirea
Din necuprins s-o-opreasca inadins ?. "S-o lege-n loc si-n friu sa-i puna fuga
ce spre abis o poarta nesfirsit.
Sa-i spuie noptii: "Nu!" S-asculte ruga
Si sa ne-ntoarca iar spre rasarit ?" Din cer inalt, Luceafar din tarie
Imi spune tainic sfat din infinit:
"De-i moarte noaptea care va sa vie,
Christos e zorii care-au rasarit !"
1982, Pascani



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...