Tainica fratie de Daniel Branzai



Cu cel ce frate mi-i in stari,
N-am taine, taina-i sa sporeasca;
Cu-acel strain, n-am cunoscut,
N-am gind pe care sa-l citeasca. De nu ni-i calea la-mindoi
Cararea strimta spre Golgota,
Nu cint-acelasi glas in noi,
Nu plinge-aceiasi struna nota. Cu-acel ratacitor, "strain",
Acasa sint, cu cel "de-acasa"
Si ne-mpartim ca pe-un tain
Si gindul spus si soapta-ntoarsa. Eu vorbe n-am cu cel limbut,
De "mut" sint lesne priceput.


Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...