Cândva arborii aveau ochi de Ana Blandiana



Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?...


Alte poezii de Ana Blandiana



Poeti



Autori

Mircea Ivanescu

poet

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Ion Heliade Radulescu

filolog

George Cosbuc

poet

Poezii

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

Poeti

Cautari pe site

Iguana diftong , dupa melci moemtele subiectului , Homo ludens text argumentativ , cuvinte derivate , Oracolul de Mircea C rt rescu , articularea si coarticularea cuvintelor , Cuvinte care contin i soptit , Mircea santimbreanu elev , Cuvinte plirisematice , personaje pozitive si negative din moara cu noroc , Hiperbola din harap alb , momentele subiectului cealalta ancuta , antonime , Familia lexical a cuv ntului carte , Familia lexicala a cuvantului ara , Masa , a rupe sens figurat ,