De bună voie de Ana Blandiana



Am început cu puţin, nici măcar vină,
Un gest nefăcut, un zâmbet muşcat,
Şi ce hecatombe de dragi cadavre acum -
De bună voie, de bună voie, de bună voie,
Interzis, pedepsit, suprimat.
De mult a dispărut orice solidaritate cu mine
A copacilor
Şi semnul izvorului care mă prevenea
Când era otrăvit.
Să mai aştept, când păsările-nvaţă să zboare
De teamă să nu-mi fie-n preajmă,
Să nu le ucid?
Când şerpii se ascund în pământ,
Viermii în mere,
Şi iarba-mprejur nu mai îndrăzneşte
S-adăpostească frunzele-apuse ?
Când, îngrozit, universul contemplă în mine
O cuminţenie pe care nu mi-o dăduse?


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...