Staţi,
Nu vă mai mişcaţi,
Încremeniţi!
Orice mişcare
E o degradare.
Fructul e începutul putrezirii
Ideii care se deschide-n floare,
Iar zămislirea, primul pas greşit
Al celor ce iubesc şi sunt iubiţi. Staţi,
Nu vă mai mişcaţi,
Opriţi
În crisalida voastră ţărănească
Fluturul navetist, fatal!
Dar cine, oare,
Ar putea s-oprească
Rostogolirea apei nebunească
Spre a se sparge iar şi iar de mal... Staţi,
Nu vă mai schimbaţi,
Speraţi
Să nu mai moară nimeni şi nimic:
S-ar naşte alţi călăi
Mai răi
Şi cel mai mic pitic
Ar fi mai mic. Când orele sunt sfărâmate, marele
Curaj e să opreşti arătătoarele.

Alte poezii de Ana Blandiana