Voi ştiţi ceva de Ana Blandiana



Voi ştiţi ceva şi mie nu-mi spuneţi,
Voi ştiţi desigur ceva,
Altfel cum aţi trăi,
Cum aţi fi trăit atâtea decenii,
Părinţii mei,
Şi voi, bătrâni ai lumii?
Scuzaţi-mă că vă opresc pe stradă,
Domnule octogenar,
Nu mi-aţi putea destăinui
Şi mie taina grozavă?
Îngenunchez în tulbure lavă
La picioarele voastre, bătrâni:
Spuneţi-mi taina...
Stele reci cu labe fără soţ vă mângâie
Şi voi nu muriţi.


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...