Voi ştiţi ceva de Ana Blandiana



Voi ştiţi ceva şi mie nu-mi spuneţi,
Voi ştiţi desigur ceva,
Altfel cum aţi trăi,
Cum aţi fi trăit atâtea decenii,
Părinţii mei,
Şi voi, bătrâni ai lumii?
Scuzaţi-mă că vă opresc pe stradă,
Domnule octogenar,
Nu mi-aţi putea destăinui
Şi mie taina grozavă?
Îngenunchez în tulbure lavă
La picioarele voastre, bătrâni:
Spuneţi-mi taina...
Stele reci cu labe fără soţ vă mângâie
Şi voi nu muriţi.


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...