Când amintirile... de Mihai Eminescu



Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele. Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă, Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?


Alte poezii de Mihai Eminescu



Poeti



Autori

Romulus Bucur

poet,eseit

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Ion Vinea

poet,prozator,eseit

Nichita Stanescu

poet

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea lui fat frumos tinerete fara batranete si viata fara de moarte , Prezinta un motiv pentru care tiar fi placut si un motiv pentru care nu tiar fi plact bala alba , Familia lexicala a cuvantului mama , Bunica se pregateste sa moara , ultimul berevoi de vasile voiculescu caracterizarea vrajitorului , Exercitii clasa a 9 aciocoii noi si vechi , nuvela psihologica , familia lexicala a cuvantului calator , Antonime , derivarea cu sufixoide , Sensul figurat al cuv ntului obiectiv , omonime la cuvintul ficat , Mircea cartarescu , Darnicie de Mircea , Monologul si reguli , Negruzzi , eseu speranta si credinta valori de seama pentru cei care doresc sa ajunga in imparatia lui dumnezeu ,