Nu voi mormânt bogat de Mihai Eminescu



Nu voi mormânt bogat,
Cântare şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Frunzişului veşted
Doar vântul glas să-i dea. În liniştea serii
Să mă-ngropaţi, pe când
Trec stoluri greu zburând
La marginea mării. Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Lucească cer senin
Eternelor ape, Care din văi adânci
Se-nalţă la maluri,
Cu braţe de valuri
S-ar atârna de stânci - Şi murmură-ntruna
Când spumegând recad,
Iar pe păduri de brad
Alunece luna. Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupră-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea. Nemaifiind pribeag
De-atunci înainte,
Aduceri aminte
M-or coperi cu drag Şi stinsele patemi
Le-or troieni căzând,
Uitarea întinzând
Pe singurătate-mi.


Alte poezii de Mihai Eminescu





Poezii