Lasă-ţi lumea... de Mihai Eminescu
Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie. Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag. Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos. Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş. Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege. Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi! Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie. Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag. Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos. Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş. Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege. Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi! Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
Alte poezii de Mihai Eminescu

- Veneţia
- Venere şi Madonă
- Un luceafăr
- Trecut-au anii...
- Te duci...
- Speranţa
- Sonet III
- Sonet II
- Sonet I
- Somnoroase păsărele...
- Singurătate
- Şi dacă de cu ziuă...
- Şi dacă...
- Se bate miezul nopţii...
- Scrisoarea V
- Scrisoarea IV
- Scrisoarea III
- Scrisoarea II
- Scrisoarea I
- Sara pe deal
- S-a dus amorul...
- Rugăciunea unui dac
- Revedere
- Prin nopti tăcute
- Povestea teiului
- Povestea codrului
- Poet
- Peste vârfuri
- Pe lângă plopii fără soţ...
- Pe aceeaşi ulicioară...
- Pajul Cupidon...
- Odă (în metru antic)
- O, rămâi
- O, mamă...
- Numai poetul
- Nu voi mormânt bogat
- Noaptea...
- Nu mă înţelegi
- Mortua est!
- Misterele nopţii
- Melancolie
- Mănuşa
- Mai am un singur dor
- Luceafărul
- Lasă-ţi lumea...
- Lacul
- La steaua
- La mormântul lui Aron Pumnul
- La moartea principelui Ştirbey
- La mijloc de codru...
- La Bucovina
- Kamadeva
- Junii corupţi
- Înger şi demon
- Înger de pază
- Împărat şi proletar
- Iubind în taină...
- Iar când voi fi pământ
- Glossă
- Freamăt de codru
- Foaia veştedă
- Floare-albastră
- Fiind băiet păduri cutreieram
- Făt-Frumos din tei
- Epigonii
- Egipetul
- Dorinţa
- Doina
- Din valurile vremii...
- Din străinătate
- Din noaptea...
- Diana
- Despărţire
- Departe sunt de tine...
- De-or trece anii...
- De-aş avea
- De ce nu-mi vii?
- De ce în al meu suflet
- De câte ori, iubito...
- Cugetările sărmanului Dionis
- Cu mâine zilele-ţi adaogi...
- Criticilor mei
- Crăiasa din poveşti
- Copii eram noi amândoi
- Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
- Ce te legeni?...
- Ce e amorul?
- Când însuşi glasul
- Când amintirile...
- Călin
- Atât de fragedă...
- Amorul unei marmure
- Afară-i toamnă
- Adio
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Poezii
-
Ea va veni - Alexandru Andries
Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...
-
Cânt - Magda Isanos
Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...
-
Clio - Mateiu Ion Caragiale
Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...
Poeti
Cautari pe site
Cuvinte dupa schema vcvc , Cuvinte formate din CVCVVC , Familia lexicala a cuv ntului peste , Roman , Cuvinte compuse cu prefixe , Familia lexicala a cuv ntului prieten , Mare , familia lexicana pentru cuvantul a propune , Cuvinte nrudite cu ghem , Cuvinte cu 6 silabe , Copil mic este pleonasm , Familia lexical a cuv ntului a vedea , Cacofonia exemplului , Cacofonie exemple , Ce sens mai are cuv ntul locuim ,