Lecţia despre cub de Nichita Stanescu



Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Camil Petrescu

dramaturg

Alecu Vacarescu

poet

Leonid Dimov

poet

Ion Luca Caragiale

dramaturg

Poezii

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Oda ostaşilor români - Vasile Alecsandri

    Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munt...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

Poeti

Cautari pe site

omonime , cuvinte polisemnantice , opus pentru o singura , Familia de cuvinte plin , paronime , antonime , sinonime , accentul , desp r ire n silabe , diftong trifotng hiat , Familia lexical a cuv ntului a citi , familia lexicala a cuvantului vara , Clasa a lV a , Familia lexicala la chip , Caracterizare de personaj Eugentia text hamurabii , tabl familie cuvinte , Ghid metodologic aria curriculara Limba si comunicare ,