Lecţia despre cub de Nichita Stanescu



Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Alecu Vacarescu

poet

Nichita Stanescu

poet

George Bacovia

poet

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...

Poeti

Cautari pe site

transcriere fonetica , Corigent de Mircea Eliade rezumat , transcriere fonetica ceas , Familia lexical a cuv ntului fric , Familia de cuvinte a cuv ntului carte , Momentele subiectului fram ursul polar , este cuvantul paraias derivat , Familia lexical a cuvintul ochii , familia lexicala a cuvantului nopate ,