Viata mea se iluminează de Nichita Stanescu



Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin. Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg. Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă. Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.


Alte poezii de Nichita Stanescu





Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...