Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu



Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Nichita Stanescu

poet

Ion Luca Caragiale

dramaturg

Alexandru Macedonski

poet,prozator,dramaturg

Mircea Ivanescu

poet

Poezii

Poeti

Cautari pe site

familia de cuvinte pentru apa , Familia lexicala a cuvantului lumin , Cuvinte care se scriu la fel dar au sens diferit , Cuvinte dup schema cvvccvv , Moara , Familia de cuvinte pentru rod , Cuvinte inrudite pentru loc , Cuvinte infudite pentru loc , Hanu Ancutei , cuvinte vcvvccv , Sens opus vestit , Adjective pentru Lac , Moara lui Califar Momentele Subiectului , Familia lexicala a cuvantului iubire , Familia lexicala a cuvantului iubirea , familia cuvantului iarna , fonetica ,