Poveste sentimentală de Nichita Stanescu



Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Ion Luca Caragiale

dramaturg

Grigore Alexandrescu

poet,prozator

Nichita Stanescu

poet

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Cate sunete are cuvantul ceart , Text informativ arici , Text literar narativ , G ndacelul Emil G rleanu momentele subiectului , Iar dupa o reflectiune , Analizati m rcile gramaticale specifice monologului interior fin textele urm , un mare fox , Caracterizarea lui Ion , Caracterizarea Anei din romanul Ion , Caracterizarea Anei din romanul z , Caracterizarea Anei , Campul semantic al cosmosului , Rezumat alexandru refuzind apa , Transcriere fonetica liceu , Familia lexicala a cuvantului putere , Bubico momentele subiectului , Nostalgia de Mircea Cartarescu ,