Poveste sentimentală de Nichita Stanescu



Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Alexandru Musina

poet,eseit

Bernard de Ventadour

poet

Ion Creanga

prozator,povestitor

Lucian Blaga

poet,dramaturg,filozof

Poezii

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...

Poeti

Cautari pe site

sensul cuvantului , moara cu noroc , propriu , Caracterizarea bunicului din opera bunica de pregateste sa moar , Semnul mir ri , categoriile gramaticale ale substantivului , Silabe alexandru , lexic derivare compunere si schimbarea valorii gramaticale , despartirea cuvintelor , fonetica , Cum este un diftong , Cum esti din diftong , paronimele , hanul ancutei , text narativ , tipuri de text , parti de vorbire ,