Poveste sentimentală de Nichita Stanescu



Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Tristan Tzara

poet

Mihail Kogalniceanu

prozator

Alexandru Musina

poet,eseit

Nichifor Crainic

poet,eseit

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Familia de cuvinte scriitori , analizattor cuvinte , Folosirea corecta a accentului in limba romana , Despartirea in silabe la capat de rand , Silaba , nivel lexico semantic , Diftong , parti de vorbire flexibile , moara , cuvinte monosemantice , cuv nt categorii semantice sinonime antonime omonime paronime cuvinte monosemantice polisemantice unit i frazeologice expresii locu iuni sensul cuvintelor vocabular mijloace de mbog ire a vocabularului derivarea compunerea schimbarea valorii gramaticale mprumuturile , campul semantic al familiei harap alb , Functiile povestei harap alb , Descopera in text basmul , Sensul nou neobisnuit al unui cuvant folosit pentru a crea o imagine artistica se numeste , Caracterizarea lui fat frumos din tinerete fara batranete si viata fara de moarte , Sensul denotativ al cuv ntului obraz ,