Poveste sentimentală de Nichita Stanescu



Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Bernard de Ventadour

poet

Camil Petrescu

dramaturg

Alexandru Macedonski

poet,prozator,dramaturg

Leonid Dimov

poet

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Inul si camasa ion creanga , Morometii momentele subiectului , harap alb , compunerea , derivarea , Dupa , Mihail sadoveanu , Baltagul mihail sadoveanu , Caracterizarea personajului vitora baltagul , povestea lui harap alb , triftong , Caracterizarea lui ghita din moara cu noroc , Rezumat recreatia mare , mircea santimbreanu , mircea eliade , recreatia mare , Rezunat recrea ie mare ,