Poveste sentimentală de Nichita Stanescu



Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Stefan Doinas

poet,eseit

Nichita Stanescu

poet

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Ion Minulescu

prozator,dramaturg

Poezii

Poeti

Cautari pe site

mijloace externe de imbogatire a vocabularului , mijloace de imbogatire a vocabularului , accentul , Folosirea corect a accentului n limba rom n , Familia de cuvinte pentru p durar , Intamplare la scoala , Desp r irea cuvintelor n silabe la cap t de r nd , cuvinte polisemantice , paronime , virgula , Rezumat unde se varsa nilul de mircea santimbreanu , despartirea in silabe , cuvinte polisemnatice , Consoane intervocalice , Familia de cuvinte a cuvantului padurar , familia lexicala , forma si continutul ,